Stupavský potok č. 1

• Zona cursului de apăNivel de dovezi: Parțial susținut

  pantă 8,0 ‰, 165 m alt. → zona mreanei

  După pantă și altitudine, cursul de apă se află într-o zonă care corespunde zonei mreanei. Pentru păstrăvi este o zonă marginală: potrivită, dar nu ideală.

  Ce știm despre asta

  Pâraiele europene sunt împărțite de la sursă la gură în zone cu pești tipici: păstrăv, lipan, mreană și câmpie; Ele sunt determinate în principal de gradient și dimensiunea fluxului (Huet 1959), iar zonele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua starea pâraielor (Aarts și Nienhuis 2003). Estimăm zona din gradientul liniei districtului de pescuit și cota acesteia; Este o simplificare fără lățimea fluxului. O potrivire între zonă și tipul districtului de pescuit adaugă +1 la calitate, o nepotrivire clară -1.

  Surse: Huet 1959; Aarts și Nienhuis 2003

  58
• Duritatea apeiNivel de dovezi: Ipoteză

  ≈ 22,5 °dH (4,0 mmol/l calciu și magneziu), atlasul ŠGÚDŠ

  Apa mai tare cu suficient calciu și magneziu este mai productivă, are o aprovizionare mai mare cu alimente și tamponează mai bine aciditatea oscilează.

  Ce știm despre asta

  Apa cu calciu și magneziu este mai productivă și tamponează aciditatea oscilează mai bine: producția de păstrăv a fost mai mare în apele dure calcaroase (Almodóvar și colab. 2006), iar un indice bazat pe solidele dizolvate și adâncimea prezice randamentul peștilor din lacuri (Ryder și colab. 1974). În fluxurile irlandeze, totuși, geologia nu a schimbat densitatea păstrăvului (Lehane și colab. 2004), iar Downing și colab. (1990) a arătat că producția este legată mai degrabă de producția primară. Prin urmare, doar ±1 punct. Duritatea provine din atlasul šgúdš, nu dintr-o măsurătoare din districtul de pescuit; Acesta înlocuiește roca de bază evaluată separat a bazinului.

  Surse: Almodóvar et al. 2006; Lehane et al. 2004; Ryder et al. 1974

  97
• Aciditatea apei (pH)Nivel de dovezi: Parțial susținut

  pH 8,1, măsurătoare EEA

  pH-ul se află în intervalul în care peștii se dezvoltă în mod obișnuit.

  Ce știm despre asta

  Mai jos despre pH 6 peștii suferă, iar păstrăvul și lipanul sunt mai sensibili decât ciprinidele (Alabaster și Lloyd 1982); În apa moale acidă, aluminiul este eliberat din sol și dăunează branhiilor (Gensemer și Playle 1999). pH-ul din atlas este o estimare a modelului, deci reducerea este doar −1 sau −2 și numai acolo unde nu avem măsurarea pH-ului (care este evaluată printr-un factor separat).

  Surse: Alabaster și Lloyd 1982; Gensemer și Playle 1999

  100
• Oxigen în apăNivel de dovezi: Dovedit

  11,5 mg/l, stația EEA

  Apa este foarte bine oxigenată.

  Ce știm despre asta

  Oxigenul este limitativ pentru pești, iar apa mai caldă ține mai puțin din el (Benson și Krause 1984). O privire de ansamblu asupra cerințelor de oxigen ale animalelor acvatice este în Davis (1975); Pragurile specifice ale 5, 7 și 9 mg/L sunt simplificarea noastră.

  Surse: Davis 1975; Benson și Krause 1984

  100
• MineralizareNivel de dovezi: Ipoteză

  ≈ 654 mg/l, atlasul ŠGÚDŠ

  Mineralizare ridicată: apă bogată, dar deja stresantă pentru speciile sensibile.

  Ce știm despre asta

  Solidele dizolvate (mineralizarea) sunt legate de fertilitatea apei, motiv pentru care Ryder le-a folosit pentru a estima producția de pește în lacuri (Ryder 1965, Ryder și colab. 1974). Downing et al. (1990) a arătat, totuși, că producția primară este un predictor mai bun al producției. Nu introduce scorul, ci doar indicele de adecvare.

  Surse: Ryder 1965; Ryder et al. 1974; Downing et al. 1990

  75
• Nutrienți și alimenteNivel de dovezi: Parțial susținut

  nitrați 2,3 mg N/l, fosfor 0,03 mg P/l, stația EEA

  Un aport mediu de nutrienți oferă o bază alimentară bună fără un risc marcat de alge.

  Ce știm despre asta

  Producția de pește este legată de producția primară a apei (Downing și colab. 1990), iar în districtele de pescuit cehe abundența bibanului a crescut odată cu productivitatea ecosistemului (Lyach și Remr 2019). Cu toate acestea, prea mulți nutrienți duc vara la înflorirea algelor și la schimbările de oxigen (Paerl și Huisman 2008).

  Surse: Downing et al. 1990; Lyach și Remr 2019; Paerl și Huisman 2008

  75
• Metale în sedimentNivel de dovezi: Parțial susținut

  3 elemente printre cele mai mari 10 % din Slovacia (atlas šgúdš 1999)

  Metalele din sedimente se pot acumula în animalele bentonice și peștii; Valorile ridicate sunt adesea naturale în zonele de minereu. În apa dură, metalele sunt mai puțin toxice, deoarece calciul concurează pentru locurile de pe branhii.

  Ce știm despre asta

  Toxicitatea metalelor pentru pești scade odată cu duritatea apei, deoarece calciul concurează cu metalul pentru locurile de pe branhii (Pankopf 1983). Atlasul šgúdš dă doar rangul dintre pâraie, nu o concentrație comparabilă cu o limită (MacDonald și colab. 2000). Prin urmare, în apa dură evaluăm metalele mai îngăduitor, în apa moale mai strict.

  Surse: Pagenkopf 1983; Gensemer și Playle 1999; MacDonald et al. 2000

  70

Indicele 0 cu 100 compară proprietățile apei cu cerințele speciei (60 este valoarea neutră, 100 idealul). Evaluarea verbală provine din comparație cu alte districte de pescuit de același tip, deoarece majoritatea apelor slovace au valori bune pentru specia lor. Indicele nu afectează dacă peștii apar cu adevărat în cartierul de pescuit (care este decis de Stocking și de manager). Duritatea, pH-ul și mineralizarea din atlase sunt estimări istorice și model. Doar o mică parte din aceasta alimentează scorul de condiții și calitatea districtului de pescuit (duritate ±1, aciditatea atlasului -2 la 0, potrivirea zonei de flux ±1 cu calitate).